Un vis devenit realitate pe „Teatrul viselor”
Champions League si Europa League
2012-2013
CFR a obtinut in acest sezon incredibil de Champions League 7 (sapte) victorii si un egal… practic 22 de puncte! Un record care greu o sa fie depasit de vreo echipa din Romania. Patru victorii in turul 3 si Play-off, cu echipe puternice precum Slovan Liberec (1-0 si 2-1) si FC Basel (2-1 si 1-0) si 10 (zece) puncte intr-o grupa cu Manchester United (1-2 si 1-0), Braga (2-0 si 3-1) si Galatasaray (1-1 si 1-3)! Numai jocul nefericit al rezultatelor ne-a privat de o calificare in „primavara europeana” a Ligii Campionilor! Sougou (3), Bastos (2), Kapetanos (3), Rui Pedro (3), Luis Alberto (1) si Nounkeu (Galatasaray)-autogol au marcat cele 13 goluri CFR-iste!
Au fost multe momente frumoase, victoria de la Braga, egalul de la Istanbul, dar victoria de pe Old Trafford din Manchester nu are egal! Sa joci impotriva lui Rooney si a unei echipe conduse de Sir Alex Ferguson si sa si invingi nu are termen de comparatie! Atmosfera senzationala de pe stadion, aplauzele celor 70.000 de englezi din final au instalat pe veci CFR-ul in istoria europeana a fotbalului! Chiar daca CFR-ul a ratat de putin intrarea in campania de primavara a Champions League, locul 3 ne-a adus un loc in primavara de Europa League, Galatasaray avand rezultatele directe in favoarea lor! Dar mandria pe care ne-a adus-o CFR-ul ramane inscrisa cu litere de aur in istoria fotbalului din Romania!
15 februarie 2013 si 21 februarie 2013 – Internazionale Milano – CFR 2-0 si 3-0
Au fost doua meciuri venite dupa dezamagirea din Champions League, cand CFR a trecut razant pe langa o calificare istorica in primavara Champions League, au mai plecat si cativa jucatori esentiali, plus ca in primul joc de la Milano, CFR a facut un joc bun, ratand cateva ocazii importante. Valoarea echipei Inter, cu multi jucatori de mare clasa, cumparati pe multe zeci de milioane de euro, a facut in cele din urma diferenta! Un lucru mai deosebit, a fost reintalnirea cu ALVARO PEREIRA, jucator lansat in fotbalul mare de CFR! Oricum, a fost un sezon international deosebit, in care CFR a jucat cu Inter, Manchester, Galata, Basel, Braga, echipe la care multi nici nu viseaza! CFR a iesit oricum cu capul sus, in admiratia unei Europe care de acum spune fata de CFR, cuvantul RESPECT!
CFR Cluj: Felguieras – Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Rada, Sepsi – Maah, Muresan, Godemeche, Camora – Rui Pedro. Antrenor: Paulo Sergio
Titlul cu numarul 3
2011-2012
CFR – CAMPIOANA PENTRU A 3-A OARA! 8 mai 2012… un titlu cat doua meciuri… un titlu eroic si istoric, dupa un joc pe Cluj Arena cu „U” Cluj, un joc care s-a intrerupt dupa un atac incredibil al portarului „U”-ist, Bornescu, asupra capitanului nostru Cadu, care a deschis scorul dintr-un penalty! Ce a urmat a fost un scenariu menit sa duca la intreruperea jocului, arbitrul Tudor trimitand echipele la vestiare. In drum spre vestiare, Cadu a mai fost agresat de oameni de ordine, arbitrul Tudor si observatorul federal Sandu Boc decizand intrerupera definitiva a jocului! A urmat „razboiul” de la comisii, totul terminandu-se cu decizia de rejucare a meciului din minutul zero si de la scorul de 0-0!
Rejucarea meciului – Stadionul „Cluj Arena” (fost „Ion Moina”) – „U” Cluj 2 – 3 CFR
CFR castiga al treilea titlu de campioana, pe un stadion pe care a cucerit primul titlu in 2008! Un meci rejucat dupa un meci in care nervii au cedat si meciul a fost intrerupt. A fost un meci cu un scenariu horror, „U” conducand la un moment dat cu 2-0 in minutul 47! Dar, o schimbare inspirata duce la primul gol CFR-ist, nou intratul Gabi Muresan marcand dintr-o lovitura libera de la 25 de metri. A urmat o cursa incredibila pentru victorie, Sougou marcand golul doi in minutul 66, dupa o deviere a lui Maftei! O noua schimbare inspirata duce la penalty-ul din minutul 88, Kapetanos fiind impins in careu de Szukala, arbitrul croat Ante Vucemilovic acordand fara ezitare penalty… Au urmat clipe de infarct, dar capitanul Ricardo Cadu (ca si în 7 mai 2008, pe „Ion Moina”) transforma impecabil, fara emotii, ducand la extaz marea familie CFR-ista! Cadu ii aduce la disperare pe Gigi Becali si MM Stoica, prezenti in tribune, sperand la o victorie „U”-ista. Dar, valoarea si ambitia echipei noastre adus la tristetea lor si bucuria din Gruia!
Echipa care ne-a adus aceasta imensa bucurie a fost: Beto – Lionn, Cadu, Maftei, Camora – Hora, Peralta (min 46 Gabi Muresan), B. Sare (min 74 Rui Pedro), Vranjes (min 55 Kapetanos) – Sougou – Ronny. Antrenor: Ioan Andone.
Pentru a doua oara in Grupele Champions League
2010
CFR CLUJ in CHAMPIONS LEAGUE, editia 2010… o experienta de neuitat! CFR a jucat la Roma, pierzand eroic un meci in care Traore a nimerit bara, pierzand pe Allianz Arena din Munchen dupa ce a marcat practic patru goluri… si jumatate (2 autogoluri, plus o degajare care a adus golul victoriei Bayern-ului), dar golurile CFR-ului marcate de Cadu si Culio, plus, din nou, bara lui Traore intregind un spectacol incredibil, dupa care un intreg stadion a aplaudat un CFR de poveste!
A mai fost o victorie frumoasa cu Basel si un egal cu AS Roma, intr-un meci in care Tony a stat ultima data pe banca CFR-ului, singurul regret fiind ca n-a prins si el cateva minute in teren pentru a-si lua astfel ramas bun de la suporterii care l-au iubit atat de mult! CFR a realizat in cele din urma 4 puncte, dar a demonstrat ca este o echipa care face cinste fotbalului din Romania, pe orice stadion ar juca! Pe orice stadion chiar si din Europa.
Anul de gratie 2010 – era randul Supercupei Romaniei
2010
Era 18 Iulie 2010, iar CFR Cluj întâlnea pe Unirea Urziceni într-un meci spectaculos, încheiat 4-2 dupa penalty-uri (2-2 dupa 120 de minute), iar pe stadionul Dr.Constantin Radulescu, cei 20.000 de spectatori făceau o atmosfera incredibilă. CFR Cluj: Nuno Claro – Panin, Piccolo, Cadu, Edimar (’95 Tony) – Kivuvu (’68 E.Dica), Mureşan, Culio, Deac – Hora (’74 Traore), Bjelanovic. Au marcat: Kivuvu ’13, Deac ’105+2 / Kivuvu ’52 – aut., Marinescu ’98 in timpul regulamentar si dupa prelungiri. Penalty-urile castigatoare au fost marcate de Piccolo si Emil Dica, dar , din nou Nuno Claro a fost decisiv, aparand 3 lovituri de pedeapsa, o lovitura fiind trimisa peste poarta!
Asa s-a incheiat un sezon incredibil, cu trei noi trofee in vitrina clubului, un sezon in care Andrea Mandorlini a facut minuni, in ciuda faptului ca jocul lui in „stil italian” a fost de multe ori criticat! Dar, dupa cele trei trofee obtinute, orice comentariu este de prisos, Mandorlini scriind o pagina de neuitat in istoria CFR-ista!
Al treilea an – a treia Cupa a Romaniei
2010
Fanii clujeni, in numar mai mare de 3000, au afişat un banner pe care scria „Cupa rămâne la Cluj”. Si asa a si fost! Totul datorita urmatorilor jucatori: Nuno Claro – Panin, Cadu, Piccolo, Edimar – Peralta (Bottone ’84), Gabi Mureşan, De Zerbi (Bud ’92), Culio, Deac – Y. Kone (N. Dică ‘116) si a antrenorului Andrea Mandorlini.
Golurile CFR-iste au fost marcate de Gabriel Mureşan, Nicolae Dică, Deac, Bud şi Cadu, dar cel mai mare merit il are Nuno Claro, care a aparat primul penalty executat de Vasluieni, prin Milisavljevici! Intr-o atmosfera mohorata, pe o ploaie persistenta, CFR a facut un meci eroic impotriva unei echipe foarte bune si bine motivate de patronul lor, Adrian Porumboiu, care a suferit in cele din urma, o noua infrangere in fata echipei noastre! A fost o victorie reconfortanta, dupa un campionat deosebit de greu in care CFR si-a vazut de treaba, ignorand atacurile si rautatile contracandidatelor, obtinand in cele din urma al doilea event!
Campioana pentru a doua oara
2010
„Eu cred că spectatorii apreciază ceea ce văd pe teren şi văd dacă jucătorii lor joacă din inimă şi dau totul. Dacă un jucator dă totul, spectatorii observă şi apreciază. E bine cât timp totul se termină cu bine.”, spunea Mandorlini dupa ce a castigat tot ce se putea castiga! Daca ne amintim de partidele de la Craiova sau de acasă cu Dinamo în Cupa… acestea sunt partidele care rămân în istorie şi nu faptul că ai jucat ofensiv sau defensiv, ci că ai jucat. Echipa lui Mandorlini se impune la limită în majoritatea partidelor – 1-0 devine, de altfel, specialitatea casei – şi îşi permite, astfel, inclusiv luxul unor egaluri contra principalelor contracandidate – 1-1 cu Steaua, un 2-2 la limită cu Dinamo, 0-0 cu SC Vaslui – dar şi înfrângeri la Galaţi şi Ploieşti.
Egalarea din ultima fază a meciului cu Dinamo este momentul cheie al finalului de campionat. Eroarea uriaşă a lui Dolha dă startul nebuniei, iar “alb-roşii” pierd imediat duelul cu CFR-ul din semifinalele Cupei, pentru ca mai apoi să se îndepărteze, treptat, şi de podiumul Ligii 1. La fel de adevărat este şi faptul că clujenii au pierdut printre degete victoria pe terenul Timişoarei (în minutul 98), victorie care le-ar fi asigurat un final de sezon mai liniştit şi, poate, mai puţine săgeţi otrăvite din partea lui Marian Iancu, finanţatorul bănăţenilor. Aşa, CFR-ul mai are de trecut peste un moment critic, deplasarea cu Universitatea Craiova, în care reuşesc să remonteze de la 0-2 la pauză, cu un om în minus. În prelungiri, şi de această dată, cu multe emoţii şi cu adrenalina la maximum. Ca într-un montagne rousse.” – scrie in „Vestiarul Campionilor”, unde se face cea mai buna sinteza a acestui titlu „in stil pur italian”!
EUROPA LEAGUE
2009
Europa League 2009 a fost o campanie care a intarit echipa noastra, care prin jocuri cu echipe puternice precum PSV Eindhoven, Sparta Praga sau FC Copenhaga pregatea urmatorul titlu, cel din 2010! A fost si un tur preliminar, in care CFR a eliminat pe FK Sarajevo cu 1-1 in deplasare si 2-1 acasa. In grupa, CFR a invins pe Copenhaga cu 2-0, terminand grupa pe locul 4 cu 3 puncte. Golurile echipei noastre au fost marcate de Lacina Traore (2), Gabi Muresan, Dani, Culio si Doubarbier. In ciuda acestui loc 4 in grupa, CFR nu s-a facut de ras, jocurile fiind echilibrate si spectaculoase!
Supercupa Romaniei
26 Iulie 2009
CFR Cluj – Unirea Urziceni 1-1 (3-2 dupa penalty-uri)
In 2009, pierderea titlului de campioana este compensata cu alte doua trofee: Cupa si Supercupa Romaniei! Finala Supercupei s-a jucat la Bucuresti, pe stadionul Giulesti, pe o vrema urata, dar victoria a fost cu atat mai frumoasa! Echipa noastra a jucat in urmatoarea componenta: Nuno Claro – Tony, Cadu, Alcantara, Panin – Dani, Culio, Peralta (Trica ’68), Deac – Mara (Dubarbier ’68), Ruiz (Y. Kone ’81). Antrenor: Antonio Conceicao.
Golul CFR-ului a fost marcat de Cadu in minutul 41, loviturile de departajare fiind realizate de Alcantara, Dani si Cadu. Eroul meciului a fost insa Nuno Claro care a aparat doua lovituri de departajare, contribuind astfel decisiv (alaturi de Cadu, care a marcat penalty-ul decisiv) la aceasta frumoasa victorie!
Am ridicat pentru a doua oara si Cupa Romaniei
13 Iunie 2009
CFR 1907 Cluj 3 – 0 Poli Timisoara
Debut cu dreptul in LIGA CAMPIONILOR
2008
Stancioiu – Tony, Cadu, Sousa, Pereira – Muresan, Dani – Dubarbier (’87 Panin), Culio, Trica (’66 Peralta) – Kone
CFR a incheiat competitia cu 4 puncte, dar meciurile de la Bordeaux (0-1) si Chelsea (1-2) raman memorabile in ciuda infrangerilor! La Londra, CFR a fost aplaudata la scena deschisa, marea Chelsea tremurand pana in ultima clipa pentru victorie (2-1)!
Prima Cupa a Romaniei
10 Mai 2008
CFR 1907 Cluj 2 – 1 Unirea Urziceni
Finală care, programată la doar 3 zile după câştigarea campionatului şi lunga sărbătoare de după, nu a fost deloc tratată cu superficialitate de Cadu şi compania. Mai ales că adversarul, Unirea Urziceni a lui Dan Petrescu, nu era defel un adversar comod. Nici suporterii clujeni nu s-au lăsat mai prejos, 4.000 de oameni formând, pe 10 mai 2008, un culoar viu şi vişiniu pe drumul dintre Cluj-Napoca şi Piatra Neamţ, locul de desfăşurare a finalei. Puternic susţinuţi din tribune, CFR-iştii au făcut un meci de mare angajament, în care s-au remarcat portarul Eduard Stăncioiu, cu parade fantastice, Semedo şi Ruiz, autorii celor două goluri. Cu victoria de la Piatra Neamţ, antrenorul Ioan Andone şi-a trecut în palmares al doilea event din carieră, după cel obţinut cu Dinamo.
La o zi dupa victoria istorica de la Piatra-Neamt, unde CFR a castigat CUPA ROMANIEI si cu aceasta primul EVENT, clubul a organizat o premiere speciala a echipei, o sarbatoare pentru suporteri! Fotografiile spun totul… a fost o seara de neuitat!
Primul titlu de Campioana
7 Mai 2008
<<A fost incredibil, ţin minte meciul cu „U” Cluj, era ultima etapă şi eu încă mai ţineam supărarea în mine, simţeam că mi s-a făcut o nedreptate fiind scos din poartă. Eram supărat pe toată lumea în jurul meu şi cred că acest lucru m-a ajutat mult. Am fost foarte detaşat şi am apărat bine. Mă uitam aşa din spate la meci, lui Trică nu-i reuşea nici o preluare, Semedo nu putea să-şi depaşească adversarul la vitează, în apărare erau tot felul de mici neînţelegeri, dar eu eram în lumea mea de supărat ce eram şi pot spune că mi-a ieşit totul în acel meci. Am avut intervenţii foarte bune. Când arbitrul a fluierat finalul, m-am simţit descătuşat, ca şi iarna când porneşti cu nouă cojoace la drum şi, în timp, cu venirea primăverii începi să le dai jos. A fost o bucurie imensă. Cu mine în poartă, CFR nu a pierdut niciun meci în acel sezon”, rememorează rebelul din poarta CFR-ului.
Povestite de Stăncioiu, momentele de bucurie de după respiră aer de vestiar. Vezi berile curgând şiroaie pe feţele jucătorilor, vezi chipul gâtuit de emoţie al preşedintelui Mureşan, proaspăt chelit de Tony, simţi transpiraţia din duba Jandarmeriei. “Am fost duşi în Gruia de pe <<Moina>> la stadion într-o dubă. Nu era lumină şi ţipam ca nebunii. Ţin minte că la un moment dat le-am zis băieţilor: <<Haideţi, mă, să câştigăm şi Cupa!>> şi toată lumea a sărit pe mine: <<Du-te, mă, cu cupa ta, hai să ne bucurăm de campionat!>>. Ne-am băgat pe sub gard ca să intrăm la stadion. Se lucra pe atunci la tribuna a II-a. Mulţi eram desculţi în dubă, doi-trei s-au şi accidentat. Ne-am bucurat apoi alături de suporteri, de lumea care era la stadion, au fost momente unice în viaţă”, se amuză Edi.>>
Eventul
2007-2008
Calificarea în premieră în Cupa UEFA, chiar în anul centenarului, e pretextul pentru noi achiziţii – portughezii Leao, Amoreirinha şi Nuno Claro, fostul stelist Trică, ex-bistriţeanul Gabriel Mureşan, suedezul Sandberg sau nigerianul Ogbonna. La echipă soseşte şi antrenorul Ioan Andone, care în 2004 a câştigat Eventul cu Dinamo (Campionatul şi Cupa României). Debutul într-o competiţie majoră a Europei se soldează însă cu o mare dezamăgire: 1-3 cu Anorthosis Famagusta, echipă din modestul campionat al Ciprului. În retur, rezultatul de 0-0 în faţa ciprioţilor le-a adus CFR-iştilor primele puncte europene din istorie. Deşi în cupele europene au dezamăgit, în campionat CFR-iştii au mers bine şi au reuşit să termine sezonul pe primul loc, la un punct distanţă de ocupanta locului secund, Steaua. Marele event de decernare a medaliilor si a CUPEI ROMANIEI a avut loc pe data de 11 mai 2008, cu cca 14000 de spectatori.
Centenarul CFR – 100 de ani de CFR
21 iulie 2007
„In fata a 14.000 de spectatori, CFR a facut primul sau antrenament pentru CHAMPIONS LEAGUE, marea ambitie a unei echipe care inca visa, pe atunci, la castigarea primului sau trofeu. Un amical de gala, scor 2-2, in fata BENFICAI LISABONA, trupa garnisita cu vedete precum RUI COSTA, SIMAO SABROZA sau CARDOZO, carora STANCIOIU, DIDY si SEMEDO le-au facut fata cu brio. VIITORUL INCEPEA SA SUNE BINE!” – scrie in cartea VESTIARUL CAMPIONILOR! Un CENTENAR la care au participat EUSEBIO si ILIE BALACI, care au dat si lovitura de incepere a partidei, o partida care a reprezentat „UN NOU INCEPUT” cum foarte frumos si inspirat scria pe un banner al galeriei CFR-iste.
Visul European
2001-2007
Echipa a început sezonul 2003-2004 cu o serie de 13 victorii consecutive, inclusiv un rezultat istoric, 10-0 cu Minaur Zlatna. Au urmat trei înfrîngeri consecutive, după care Gică Ciorceri a fost demis, chiar înaintea pauzei de iarnă, iar echipa aşteaptă returul de pe locul 5. În pauza de iarnă, la echipă este adus Adrian Coca. CFR revine în forţă, dar, după trei succese importante, face egal, 1-1, la Cîmpia Turzii. Coca a fost înlocuit cu Aurel Şunda, tocmai liber de contract după o experienţă reuşită în Divizia A şi după mai multe promovări succesive în primul eşalon. Pînă la finele campionatului, “feroviarii” nu mai pierd puncte decît o singură dată, egal la Zalău, în rest, merg din victorie în victorie, recuperînd pas cu pas decalajul faţă de Satu Mare şi Petroşani. Ultima etapă îi găseşte pe clujeni cu un punct în spatele “minerilor”, dar cu speranţe infime că Jiul se va împiedica pe teren propriu fie şi în faţa unui Gaz Metan condus de Neluţu Sabău.
Promovarea îi prinde oarecum nepregătiţi pe clujeni, care nu reuşesc să-şi întărească mulţumitor lotul, aducerea lui Vasile Jula reprezentînd cea mai importantă mutare a verii. Pînă la finalul turului, “feroviarii” contabilizează, însă, 24 de puncte, un record în materie pentru o echipă nou-promovată. Dar returul e un dezastru, clujenii terminînd pe locul 11, după ce experimentează emoţiile luptei pentru evitarea retrogradării. Bilanţul îi nemulţumeşte pe oficialii din Gruia, care pregătesc, în contrapartidă, o participare-eveniment în Cupa UEFA Intertoto şi încep negocierile pentru acontarea unui nou tehnician. Dacă primul tur al Intertoto, cu cei de la Vetra Vilnius, este abordat cu Aurel Şunda la cîrmă, calificarea îi dă prilejul înlocuitorului acestuia, internaţionalul ex-stelist Dorinel Munteanu, venit în postura dublă de antrenor şi jucător, să treacă direct la treabă. Efervescenţa sosirii lui Munti îi inspiră pe CFR-işti, care îşi dau sufletul pe teren în manşa următoare, contra lui Athletic Bilbao, obţinînd o calificare de mare răsunet. Tilincă, Anca, Oncică şi noile transferuri Coroian şi Minteuan nu se opresc, însă, aici, reuşind să depăşească şi pe Saint-Etienne. Semifinala cu Zalgiris Vilnius este doar o formalitate pentru băieţii lui Munti, provocarea cea mare venind abia apoi: finala în două manşe contra puternicei echipe fraceze RC Lens. Un meci tur (1-1) plin de ghinion pentru clujeni, care nu primesc un penalty perfect valabil şi care ratează alte cîteva bune ocazii de gol, îi condamnă pe clujeni la medaliile de argint, francezii dovedindu-se prea puternici pe propriul teren (3-1). Puţini le dădeau “feroviarilor” şanse reale la primele locuri după epuizanta vară în Intertoto, însă Munteanu dovedeşte un bun management al resurselor echipei sale. Noul campionat, 2005-2006, aduce egalarea celei mai bune performanţe din istoria clubului, locul 5 în Divizia A. Martin Tudor (Ţurcaş) – Cotolan (Panin), Jula, Milosevic, Miclăuş – Minteuan, Munteanu, Coroian (Dan) – Tilincă, Anca, Surdu sînt eroii de pe buzele tuturor. Clujenii sunt devastatori în deplasare, dar ceva mai puţin inspiraţi acasă: tocmai poticnelile din Gruia îi privează pe băieţii lui Dorinel Munteanu de un loc pe podium. Văzîndu-se atît de aproape de visul cupelor europene, Paszkany Arpad pregăteşte pentru sezonul centenarului echipei un buget inimaginabil cu o jumătate de deceniu în urmă: peste 6 milioane de euro. O întreagă legiune portugheză ia drumul Clujului, Manuel Jose, Cadu, Pedro Oliveira şi Semedo devenind prezenţe obişnuite în primul “11”. După cinci victorii consecutive în debutul sezonului 2006-2007, ruptura dintre conducătorii tot mai nerăbdători şi mai pretenţioşi şi Dorinel Munteanu, tot mai irascibil şi mai dominat psihic de presiunea din jurul echipei, devine evidentă. Dorinel părăseşte intempestiv formaţia clujeană, semnînd peste noapte, în plin campionat, un angajament cu FC Argeş Piteşti. Oficialii din Gruia trec repede peste şoc şi îl conving pe italianul Cristiano Bergodi să revină în prima ligă după experienţa de la FC Naţional. CFR-ul ocupă locul 1 în clasamentul neoficial al rezultatelor din returul de campionat. Pierde, însă, în faţa Stelei, pe teren propriu, şi îşi compromite şansele de a juca în Champions League.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus; Zoli Cantor)
Supravietuirea
1989-2000
Problemele financiare se acutizează, cînd, rînd pe rînd, se pune lacătul pe mai multe dintre secţiile care au adus gloria sportului feroviar clujean. Cea mai costisitoare secţie, fotbalul, rezistă totuşi, dar eforturile de revenire în prim-plan sînt sortite din start eşecului.
Repartizaţi în cea de-a doua serie a Diviziei A după reforma federală, CFR-iştii au evoluţii modeste în ediţiile 1992-1993 şi 1993-1994. Chinul avea să prefaţeze nereuşitul sezon 1994-1995: băieţii doctorului Rădulescu, revenit la conducerea tehnică a echipei, termină pe locul 16 din 18 participante şi sînt forţaţi la un meci de baraj împotriva Olimpiei Satu Mare pentru continuarea în A. Formaţia la care debutaseră în acel sezon Minteuan şi Coroian pierde barajul şi retrogradează în Divizia B, al treilea nivel competiţional al momentului. Băieţii din Gruia cîştigă seria de B în faţa ISCT-ului şi termină fără emoţii, la mijlocul clasamentului Diviziei A, campionatul 1996-1997.
În 2001, cu Marius Bretan la timonă, feroviarii abordează cu jumătate de inimă campionatul, sub presiunea ucigătoare a lipsurilor financiare. Este momentul în care, în pauza dintre turul şi returul campionatului de C, omul de afaceri clujean Paszkany Arpad este convins să investească în clubul din Gruia. Ţinta, extrem de ambiţioasă: primul eşalon în 4 ani.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
Singuri impotriva tuturor
1976-1989
În primul sezon de după retrogradare, CFR-iştii acuză şocul şi renunţă rapid la ambiţiile luptei pentru promovare. Deşi face un sezon excepţional, CFR-ul pierde promovarea la mare luptă cu FC Baia Mare. În anul următor, CFR-ul stă în umbra “U”-iştilor. Finalul campionatului 1979-1980 îi găseşte pe feroviari în zona retrogradării, lucru care nu se repetă şi în sezonul ‘80-’81, cînd, deşi propun un “11” mult schimbat, clujenii sînt mereu între echipele din fruntea clasamentului.
Între ‘82-’89 CFR-ul (botezat o vreme Steaua-CFR), face permanent naveta între eşaloanele II şi III. Începînd cu sezonul de C 1987-1988, apar în echipa CFR-ului cîteva dintre numele contemporane consacrate de anii ‘90 – Olariu, Truşcă, Iepure, Miszti, Vădana sau Corpodean. Revoluţia îi prinde pe feroviarii clujeni într-o situaţie organizaţională precară, fapt reflectat de una dintre cele mai lungi perioade de anonimat din viaţa CFR-ului.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
CFR face istorie
1969-1976
În sezonul consecutiv promovării, CFR-iştii confirmă, pe etapă ce trece, prognozele pesimiste ale specialiştilor care vedeau trupa clujeană drept o certitudine în privinţa retrogradării. Numai forma la fel de proastă a contracandidatelor menţin încă vii, la finele turului campionatului ‘69-’70, speranţele suporterilor feroviarilor într-un miracol. Miracolul se petrece în ultima rundă a unui retur în care, graţie şi aportului unor achiziţii din intersezon, CFR-ul obţine cîteva victorii memorabile. Următorul an e unul şi mai slab. Lipsa de coeziune între compartimente şi valoarea generală scăzută a echipei o aduc pe CFR în aceeaşi situaţie ca în anul precedent: salvarea de la retrogradare amînată pînă în ultima etapă. Lupta în doi cu Progresul e cîştigată de CFR, care obţine, dramatic, contra celor de la UTA, punctul necesar menţinerii în prima divizie. Echipa nu se regăseşte nici în campionatul ‘71-’72, ocupînd ultima poziţie în clasament o jumătate de tur, cu o singură victorie în prima parte a sezonului. Cu opt victorii, două egaluri şi doar cinci înfrîngeri, băieţii din Gruia se clasează pe locul 2, imediat după campioana acelei ediţii, într-un top al eficacităţii în a doua jumătate a întrecerii. Verdictul continuării în Divizia A se amînă, a treia oară consecutiv, pentru ultima etapă, într-un meci în deplasare cu Steagul Roşu Braşov. O nouă salvare, iarăşi pe seama jocului rezultatelor.
Echipa sudată de doctorul Rădulescu în atîtea ediţii de foc ale Diviziei A îşi arată, în fine, adevăratul potenţial, ocupînd la finele ediţiei ‘72-73 cel mai bun loc din istoria grupării feroviare clujene de pînă în acel moment – locul 5. Adus de la “U” Cluj la schimb cu Soo, Mihai Adam inspiră, prin golurile sale, marea performanţă a unui CFR cu o formulă-tip: Gadja – Lupu, Dragomir, Penzes (Szoke), Roman – Marius Bretan, Cojocaru (Vişan) – Sorin Bretan, Ţegean (Pripici), Adam, Petrescu (Bucur). Bucuria sezonului excelent este dublată, peste vară, de cea a inaugurării arenei din Gruia cu prilejul unui meci-eveniment împotriva selecţionatei Cubei. În momentul în care toţi specialiştii aşteptau confirmarea din partea lor, CFR-iştii dezamăgesc din nou. Termină campionatul pe locul 14 din 18 echipe, dar scapă, ce-i drept, de retrogradare fără emoţiile din primele trei ediţii de după revenirea în Divizia A. Echipa se consolează cu trofeul de golgheter obţinut de Mihai Adam.
Sezonul 1974-1975 este unul amestecat pentru Adam, Bretan şi compania. Echipa rămîne multă vreme în partea inferioară a clasamentului şi termină undeva la mijlocul ierarhiei. Anul următor avea să fie ultimul în Divizia A pentru generaţia ‘70. CFR-iştii încep senzaţional, înving cu 3-1, în chiar prima etapă, campioana Dinamo, cu Dinu, Dudu Georgescu şi Lucescu în teren. Încet, dar sigur, feroviarii se afundă, însă, în subsolul clasamentului. Miracolele din anii 1970-1973 nu se mai produc, iar CFR retrogradează în B, braţ la braţ cu marea rivală locală Universitatea, într-unul din cele mai dezamăgitoare sezoane din istoria fotbalului clujean.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
Nasterea unei mari echipe
1958-1969
Deşi surclasată în campionat, CFR-ul ajunge în divizia secundă, beneficiind de o redimensionare a numărului de echipe din B. Promovarea e dublată pentru CFR-işti, în 1960, de bucuria cîştigării Cupei Congresului al VIII-lea al PCR, trofeu pe care şi-l adjudecă după ce trec de marile rivale locale Rapid şi Ştiinţa Cluj. În acelaşi an, fotbalul clujean este martorul unuia dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale: divizionarele B CFR şi Rapid sînt împinse de înalţi responsabili locali să fuzioneze, din dorinţa ca judeţul Cluj să poată da o a doua echipă de primă mînă pe lîngă Ştiinţa Cluj. Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj (CSMC), vectorul de performanţă fotbalistică al muncitorilor feroviari şi pielari de sub Feleac, ia astfel naştere prin selecţionarea celor mai buni jucători de la CFR şi Rapid, sub conducerea tehnică a celui care avea să devină cel mai titrat antrenor român al tuturor timpurilor, Ştefan Covaci. Din două echipe bune se încropeşte, însă, una proastă. Presimţind parcă finalul penibil al CSMC-ului, atît Regionala CFR, cît şi Fabrica pe Pielărie şi Încălţăminte continuă să-şi susţină, separat, echipe de fotbal proprii, la nivel de amatori. Astfel, după fuziunea dintre CFR şi Rapid, sportul feroviar continuă sub forma echipei Depoul de Locomotive Cluj. Din ediţia ‘64-’65, CFR-iştii renunţă la girarea managerială a CSMC-ului. În acelaăi sezon, echipa de amatori a feroviarilor clujeni, Depoul de Locomotive, promovează în campionatul regional, acolo unde, două campionate mai tîrziu, sînt la un pas de accederea în Divizia C, însă pierd la limită barajul. Totuşi, imediat după baraj, amatorii din campionatul regional se văd direct în Divizia B: are loc a cincea fuziune din istoria fotbalului feroviar clujean – în 1967, Clujeana îşi cedează locul în eşalonul secund, iar noua echipă se înscrie în campionatul ‘67-’68 sub denumirea CFR Cluj. După un sezon fluctuant în ediţia ‘67-’68, feroviarii au un parcurs impecabil un an mai tîrziu, cînd echipa doctorului Rădulescu, în formula-tip Naghel (Hăşmăşan) – Ţegean, Dragomir, Soos, Roman – Alexandru Vasile, Uifăleanu (Stîncel) – Bretan, Petru Emil, Mazurakis şi Petrescu reuşeşte o nouă promovare în Divizia A.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
Lideri in Divizia A
1946-1958
În toamna lui 1945, CFR se înscrie în divizia districtuală care avea să stabilească cele două reprezentante ale Clujului în reînfiinţata Divizie A la fotbal. Feroviarii termină pe 3 în una din cele două serii şi sînt distribuiţi în Divizia C, la capătul unui sezon în care Ferarul Cluj şi “U” Cluj promovează în A. Întărită cu cîţiva jucători de la Victoria Cluj, CFR-ul termină anul următor pe primul loc în seria a III-a din C. Finalul turului sezonului 1947-1948 îi găseşte pe CFR-işti pe poziţia a III-a în B, cu şanse minime de promovare. Şi totuşi, 2 luni mai tîrziu, CFR juca în Divizia A, profitînd de situaţia financiară precară a clujenilor de la Ferarul. Oficialii feroviari obţin fuziunea cu această echipă, sub numele de CFR Cluj. În chiar primul lor meci în Divizia A, CFR-iştii obţin un rezultat memorabil, 2-2 împotriva campioanei ITA Arad. În ciuda rezultatelor oscilante, feroviarii se salvează fără probleme de la retrogradare. Sezonul următor propulsează CFR-ul, din nou în premieră, pe primul loc în campionat, la finele etapelor a III-a şi a IX-a. Sincopele incredibile din retur şi decizia federaţiei de a restrînge numărul prim-divizionarelor prin retrogradarea a patru echipe duc la căderea CFR-ului din Cluj – trupă cu patru internaţionali români la acea vreme – în Divizia B, la sfîrşitul stagiunii ‘48-’49. În 1950, CFR-ul schimbă nu doar eşalonul, ci şi numele: la jumătatea secolului trecut, prin decizie “de sus”, toate echipele feroviare din ţară, inclusiv Rapidul, devin “Locomotive”. Părăsită de titularii din Divizia A, Locomotiva Cluj mizează pe un consistent contingent de medici ajunşi de la Universitatea prin detaşarea lor la Spitalul CFR. Foştii “U”-şti, jucători foarte experimentaţi, nu reuşesc, însă, să readucă trupa feroviarilor în prima divizie. În ‘57, CFR-ul, antrenat de fostul celebru internaţional Ştefan Dobai, evoluează penibil, retrogradînd în Divizia C în chiar anul semicentenarului clubului.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
Blestemul barajelor
1921-1945
În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la Bucureşti la adunarea generală a Federaţiei Societăţilor Sportive din România, adunare convocată în vederea unificării Federaţiei de Sport din România cu cele din teritoriile alipite după Primul război mondial. Conducătorii feroviarilor clujeni acceptă înscrierea CFR-ului în primul campionat al României întregite, în sezonul 1921-1922. Structurat pe faze districtuale şi regionale, fotbalul românesc interbelic moşteneşte deja proverbiala grosolană lipsă de sportivitate de dinainte de Primul Război Mondial. Rapoartele poliţiei şi ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj – CFR toţi cei 22 de jucători intraţi pe teren se aflau sub influenţa alcoolului. În toamna aceluiaşi an, altercaţia dintre fanii lui CA Cluj şi cei ai feroviarilor provoacă prăbuşirea unui colţ de tribună, accident soldat cu rănirea mai multor suporteri. CFR-ul se confruntă, însă, nu doar cu probleme disciplinare, ci şi cu grave probleme organizatorice: în 1923, zece titulari au demisionat de la echipă şi s-au transferat la alte asociaţii. Promovaţi în locul demisionarilor, juniorii CFR-işti, grupaţi în jurul mai experimentaţilor Makssai şi Kronstadter, ajung să arbitreze sezonul următor lupta pentru titlu dintre “U” Cluj şi Victoria. Universitatea cîştigă primul său titlu districtual în 1924, în urma unui meci extrem de tensionat cu CFR Cluj, încheiat cu 2-1 pentru “alb-negri” într-un final disputat cu porţile închise după evacuarea spectatorilor, vizibil turbulenţi pe parcursul primelor 75 de minute.
Primul rezultat de răsunet din istoria CFR-ului vine în 1924: 1-1 cu tripla campioană a României Chinezul Timişoara, joc prilejuit de inaugurarea Stadionului CFR, situat în vecinătatea Atelierelor feroviarilor. În anii următori, CFR-ul continuă să joace bine, ameninţînd echipele care luptau pentru titlu. Nesprijinită de noua conducere a Căilor Ferate Cluj, instalată în 1926, echipa se retrage din campionat în chiar anul în care ar fi trebuit să celebreze două decenii de istorie. Feroviarii revin cu succes în activitatea competiţională în sezonul 1928-1929, învingînd atît pe “U”, cît şi pe FC România Cluj, însă lipsurile financiare îi forţează curînd la un al doilea abandon, în ediţia 1930-1931. Reformarea fotbalului românesc, prin înfiinţarea, în septembrie 1932, a Diviziei Naţionale, îi prinde astfel nepregătiţi pe CFR-işti, care nu pot emite pretenţii la accederea în primul eşalon valoric în faţa Universităţii Cluj. Anul următor, la mare luptă cu CA Cluj, feroviarii pierd în ultima etapă oportunitatea promovării din oficiu în prima ligă, rămînînd în continuare în district. Cînd, după încă un sezon, se impun din nou la nivel districtual, CFR-iştii nu promovează decît în Divizia B, atunci înfiinţată. Pînă în ‘38, “alb-violeţii” reuşesc “performanţa” de a cădea înapoi în district, în ciuda sistemului de baraje foarte favorabil trupelor din eşaloanele superioare. Promovaţi direct în B în 1940, după desfiinţarea Diviziei C, CFR-iştii sînt stopaţi în ascensiunea lor promiţătoare de Dictatul de la Viena. Echipa muncitorilor feroviari clujeni, sub noua denumire de MAV Cluj, îşi continuă activitatea în campionatul maghiar. După încheierea războiului, feroviarii clujeni sînt primii fotbalişti din România care ies “în iarbă”, evoluînd cu succes, pe 1 şi 2 aprilie 1945, în compania colegilor din Simeria (9-4) şi Braşov (6-0)
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
Primii ani
1907-1920
KVSC, echipa feroviarilor clujeni, precursoarea CFR-ului de astăzi, a luat fiinţă în noiembrie 1907, la 2 ani de la disputarea primei partide oficiale de fotbal la Cluj. Potrivit documentelor vremii, este a treia echipă înfiinţată la Cluj şi a zecea apărută pe teritoriul actual al României. Primul rezultat a fost o înfrângere cu 0-23 în faţa celor de la KKAC. Următoarele rezultate, tot mai strînse, o plasează la sfîrşitul sezonului pe ultima treaptă (a treia) a clasamentului – participau doar trei echipe. Un an mai tîrziu, în 1908, KVSC marchează 2 goluri în poarta celebrului Károly Zsák, portarul titular al echipei naţionale de fotbal a Ungariei, în meciul cu 33 FC Budapesta, încheiat cu scorul de 2-8. Au urmat succese şi în meciurile de campionat – rezultatul: locul 2 în sezoanele 1908-1909 şi 1909-1910. Încă din vara lui 1910, meciurile dintre studenţi şi feroviari, KKAS – KVSC, devin adevăratele derby-uri fotbalistice ale Clujului, prefaţînd orgolioasele dispute din a doua jumătate a secolului. Feroviarii cîştigă pentru prima oară campionatul la a patra ediţie la care participă, 1910-1911, impunîndu-se în partida decisivă cu 3-2 în faţa studenţilor, la capătul unui meci dramatic.
Competiţia se dezvoltă, rapid, înspre un campionat, format din până la opt echipe. În 1912 formaţia feroviarilor şi-a schimbat denumirea în KTC, Kolozsvári Torna Club. Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viaţa echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencváros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iştii clujeni îşi trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenţii, rebotezaţi KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activităţii sportive în cadrul României Mari, echipa şi-a schimbat numele în CFR.
(Din „100% CFR. Centenarul unui vis” – Ciprian Rus, Zoli Cantor)
_______
Istorie vazuta, povestita si scrisa de Zoli Cantor
Istorie scrisa in „VESTIARUL CAMPIONILOR” si „100% CFR – CENTENARUL UNUI VIS”
de Zoli Cantor si Ciprian Rus
Istorie fotografiata de Zoli Cantor si Andrea Cantor