Dupa 10 ani, Steaua pleaca invinsa din Gruia. Cum ai trait meciul de duminica seara?
A fost o bucurie imensa pentru mine, la fel ca bucuria pe care am avut-o cand am castigat in 2005. Ce ma bucura si mai tare e ca am avut aceeasi atitudine. Ma bucur pentru echipa, ca au intrat in teren motivati, iar rezultatul a fost unul perfect normal pentru munca pe care au depus-o in teren si felul in care au abordat acest meci, din primul pana in ultimul minut. Imi doresc sa jucam la fel si in continuare, consider ca vom avea foarte multe realizari si pe viitor, daca suntem la fel de hotarati. Aseara am trait meciul cu intensitate si ma bucur ca la finalul meciului, cand toata lumea incepea sa se bucure, aveam 2-0, tineam si de minge, eram mai linistit pentru ca deja nu se mai putea intampla nimic. Simteam ca e victoria noastra. Una muncită!
Cristi, poate dupa aceasta intrebare, raspunsul vine de la sine, dar „De ce fotbal?”
Pentru ca si tatal meu a jucat fotbal si am fost pasionat intotdeauna de acest sport. Am inceput de mic fotbalul, la Strungul Arad – o echipa de Divizia B pe atunci – unde inainte eram copil de mingi. De atunci incolo nu m-am mai putut desparti de fotbal si nu am mai lasat mingea. Tot timpul era stadionul plin, iar atmosfera si senzatia aceea m-a atras cu adevarat. Stiam ca asta vreau.
In fotbalul profesionist am intrat odată cu perioada de la Romvest Arad, în perioada junioratului, impreuna cu foarte multi colegi de-ai mei de generatie, de unde am facut pasul la Diviza C un an si apoi la UTA Arad unde am jucat din 1997 pana in 2004 – 6 ani in Divizia B si un an in Divizia A. Pasul la UTA a fost unul foarte important pentru cariera mea, practic cei 7 ani petrecuti acolo la club au insemnat foarte mult pentru mine, ca jucator.
Cum vedeai la acea varsta Divizia A?
Pasul in Divizia A a fost un imbold pozitiv – aveam 24 de ani atunci – insa, din pacate in acel an am si retrogradat. Nu parea o nuca prea tare, sincer, chiar am ramas cu o experienta foarte placuta si stiam ca pot face față la acel nivel. Simțeam asta. Apoi mi s-a oferit șansa de a juca la CFR Cluj, unde, pot spune cu mâna pe inimă, m-am realizat din toate punctele de vedere.
Ai fost un jucator constant, nu ai avut accidentari care sa te tina departe de teren. Simteai vreo presiune din partea “bancii”?
Pot spune ca am fost foarte norocos ca nu am fost accidentat si am fost tot timpul la dispozitia antrenorului si ma bucur ca am facut fata la aceasta ascensiune a clubului pentru ca am pornit de la meciurile de Liga 1 si am ajuns sa jucam in cupele europene, in Cupa UEFA, apoi Europa League, Champions League si aceasta este o mare realizare. E important pentru mine ca m-am mentinut la acest club, care a devenit in foarte scurt timpul unul dintre cele mai importante din Romania. In momentul in care jucatorii straini incepeau sa vina, eu am demonstrat deja ca pot sa joc la CFR meci de meci si era o concurenta foarte buna, insa acest lucru era unul pozitiv pentru bunul mers al echipei. Eram multi jucatori apropiati valoric, care oricand puteam juca titulari. Absolut oricare!
Cum era atmosfera la echipa, in vestiar?
Atmosfera era una extrem de placuta, era mult entuziasm, am avut mereu parte la CFR de cele mai bune conditii. Incet, incet, din 2004, de cand am venit aici, s-a format o familie foarte unita care a facut istorie pentru CFR. Indiferent de nationalitatea jucatorilor, noi, jucatorii romani, am incercat sa-i ajutam sa se integreze cat mai repede. Stiam ca ne vor ajuta, devenea clar acest lucru. Au fost foarte multi jucatori de valoare la club care au venit ca necunoscuti, putem spune, si au plecat la echipe mari. Asta confirma ca CFR a fost un mediu foarte bun pentru orice jucator si a fost o rampa de lansare foarte buna.
A fost important faptul ca am reusit sa formam un nucleu de jucatori. CFR Cluj tot timpul a fost o echipa foarte bine manageriată. S-a mers pe continuitate – lucru deloc mic în acele vremuri, chiar și în prezent e greu să mai vezi așa ceva la noi – se faceau transferuri bune dupa primele trofee, veneau multi jucatori buni, insa cei care confirmasera inainte au ramas la echipa cativa ani buni.
Ai facut istorie la CFR. Spune-ne despre primul titlu castigat, incununat cu eventul cateva zile mai tarziu – primul din istoria clubului.
Au inceput sa vina rezultatele, nu am pierdut niciun meci si simteam ca putem sa facem mai mult, simteam ca putem iesi campioni, ceea ce era pentru multi din noi – pentru toti de fapt – era un vis care simteam ca poate deveni realitate. Era tot timpul presiune, mai ales din partea noastra, cand lupti pentru un trofeu. A fost o presiune care, pot sa zic acum, ne-a dus inainte, pana in ultimul moment cand am reusit sa castigam primul titlu si a fost incununarea unei munci foarte grele. Practic, de cand te apuci de fotbal te gandesti ca la un moment dat sa ajungi campion si a avut un impact enorm, atat in vestiar cat si in tribune, in oras. Deja erau așteptate echipele de Champions League, iar asta era ceva extraordinar pentru club și pentru oraș, deopotrivă.
Eram absolut convinsi ca vom castiga in acel an si Cupa Romaniei la Piatra Neamt, pentru ca eram descatusati dupa castigarea titlului. Simteam ca putem obtine eventul, ceea ce a fost un lucru extraordinar. Atat pentru noi ca si jucatori, cat si pentru club. Am castigat multa incredere in acel an si anii urmatori am reusit alte performante notabile. Aveam deja titlul de campioni, eventul, participarea in Champions League, toate acestea ne obligau sa ne mentinem la un nivel inalt, iar noi stiam asta foarte bine, toti. Drept urmare am mai reusit sa castigam mai departe inca doua titluri, inca doua cupe si doua supercupe ale Romaniei.
Cum iti amintesti acea prima participare in Champions League?
Am inceput in Champions League cu o victorie la AS Roma si abia atunci ne dadeam seama ce am realizat inainte: am facut o echipa puternica si am reusit sa castigam campionatul. Era o bucurie de nedescris, simteam ca am muncit si vedeam rezultatele. Practic, atunci, de la Roma, primul meci castigat in Champions League am reusit sa confirmam ceea ce am realizat prin castigarea titlului. Dupa care a urmat o serie de meciuri bune in Champions League, in care am reusit acel egal cu Chelsea, dar nu am fost inferiori niciunei echipe din grupa aceea grea. Chiar daca am pierdut, am pierdut foarte greu, luptand, pe fondului unui joc bun, dar cel mai probabil din cauza lipsei de experienta in cupele europene nu am reusit mai mult atunci.
Ca un lucru firesc, spunem acum, a urmat pentru tine convocarea la echipa nationala.
Convocarea la nationala Romaniei a fost o surpriza pentru mine. Am ajuns sa fiu convocat la 31 de ani, sincer nici nu ma mai asteptam, dar faptul ca jucam constant la CFR Cluj meci de meci l-a facut pe dl Piturca sa imi trimita convocarea la echipa nationala pentru prima oara. A fost ceva extraordinar pentru mine si cred ca orice jucator isi doreste sa ajunga la nationala tarii sale. Mi-as fi dorit sa ajung mai repede, as fi avut multe de oferit, dar jucatorii care erau pe postul meu in acei ani… jucau la echipe mari in Europa si era extrem de dificil.
„Cristian Panin – Team manager CFR Cluj”. Chiar daca ti-ai incheiat cariera de jucator, ai ramas aproape de club. Cum iti vine aceasta manusa?
Mi s-a oferit sansa sa raman la club, iar familia mea deja s-a obisnuit aici, cu totii ne-am dorit foarte mult sa ramanem aici la Cluj. Ma bucur ca mi s-a oferit aceasta sansa si sper sa raman langa aceasta echipa multi ani de acum inainte. Cred ca am avut si un mare noroc. Trebuie sa multumesc conducerii pentru acest fapt, ca am ramas in acest mediu, alături de echipă, alături de viața din fotbal pentru că m-a ajutat foarte mult dupa incheierea carierei de jucator si nu mi-a fost chiar asa greu.
Este diferita atmosfera de acum de la echipa fata de cand erai tu jucator?
Atmosfera de acum nu e diferita fata de cand eram eu jucator. Avem acum o echipa foarte buna, atmosfera este una pozitiva, iar acesti jucatori cu siguranta vor da o continuitate frumoasa istoriei si povestii acestea frumoase care se numește CFR Cluj.
Cum vezi tu CFR Cluj in 2020?
Ne dorim sa mergem inainte, sa redevenim una din fortele care ajungeau in grupele Champions League si, chiar mai departe, in primavara europeana. Până în 2020 eu îmi doresc să fim campioni cel puțin încă o dată și să fim o prezență constantă în cupele europene. Firește, se va merge tot pe continuitate, pe promovarea tinerilor la echipa mare – e un lucru foarte important. Baiatul meu, Antonio, care are 7 ani, joaca si el la echipa de juniori a CFR-ului. Este un lucru foarte bun in ceea ce priveste clubul nostru faptul ca promovam jucatorii tineri, ii ajutam, tinandu-i aproape de echipa mare. Au, astfel, timp sa se dezvolte, sa fie langa ei, de ce nu, sa aiba fiecare dintre ei un model in viitoarea lor cariera de jucator. In timp au fost jucatori care au facut pasul de la juniori la echipa mare si speram ca pe viitor sa vina cat mai multi din randul lor la echipa de seniori, pentru ca avem grupe cu jucatori tineri foarte talentati.
Care este cea mai draga amintire a ta dintre toate momentele frumoase de la CFR Cluj?
[râde] Cel mai lung drum pe care l-am facut vreodata, cel cu duba jandarmeriei, după meciul de pe Moina, din parc, pana la stadionul nostru. Atunci, bucuria primului titlu, a fost una de nedescris. Nu ne venea sa credem, in toata bucuria noastra, ce am realizat. Intalnirea mai apoi cu fanii la stadionul nostru este un moment memorabil in cariera mea de jucator si a tuturor celor care erau atunci la echipa. A fost o explozie de bucurie cand am ajuns la stadion, toata lumea ne imbratisa, am stat 2-3 ore cu suporterii care au invadat terenul si deja la boxe se auzea imnul Champions League… Niciunul dintre jucatorii care eram in acea vreme la CFR nu castigasem vreun trofeu pana atunci in carierele noastre. Este o diferenta ca de la cer la pamant intre a te gandi ce inseamna castigarea unui trofeu si a fi efectiv acolo, implicat 100% in tot drumul pana la castigarea lui.
Pot spune acum ca un foarte mare aport la toata aceasta ascensiune a avut-o conducerea clubului – una foarte profesionista – care intotdeauna a fost alaturi de echipa si in momentele mai putin bune, sau in cele mai grele, ceea ce ne-a ajutat foarte mult si ne-a dat tot timpul incredere ca putem sa realizam ceea ce am realizat. Nu in ultimul rand suporterii au avut un aport extrem de important. Cand am inceput sa avem rezultate din ce in ce mai bune, când a inceput sa se vada rodul muncii depuse la antrenamente si prin daruirea cu care jucam meci de meci, s-au strans din toate zonele, nu doar din Cluj si am fost tot timpul incurajati la meciuri. Tot timpul! Simteam cu totii asta. Din primul pana in ultimul minut.
Multumim, Pana! Multumim pentru tot!
